Vă spuneam nu demult că toți cei cu care lucrăm sunt oameni foarte faini. Iar clienții noștri nu fac excepție, ba dimpotrivă sunt cei pentru care suntem acolo cu mult drag. Fie pentru a rezolva o problemă neprevăzută, fie pentru o amenajare frumoasă și chiar pentru un cadou inspirat!

Începusem acum ceva vreme o serie despre clienții noștri care sunt cei mai tari. Nu am continuat-o la momentul respectiv pentru că ne-ați spus că ați prefera să vă povestim pățanii mai practice, metode de utilizare ale produselor, review-uri și, mai ales, informații despre design-ul interior al casei.

Și așa am făcut, ne-am pus pe treabă, și am povestit de atunci și până acum câte în casă și în grădină.

Dar sunt momente în care trebuie să ne aducem aminte de ce facem tot ceea ce facem cu plăcere și ne dorim să le împărtășim cu voi. Așadar și prin urmare, cum ar spune basmele noastre, revenim astăzi cu o povestioară drăguță și caldă ca vremea de afară.

A fost odată ca niciodată, într-un birou frumos…
Alaltăieri de dimineață, la prima oră, îmi beam cafeaua și verificam agenda și mailurile de la furnizori împreună cu Laura. Tocmai îmi primeam muștruluiala pentru că optasem pentru două lingurițe de zahăr în cafea când, am fost salvat de clopoțel sau, mai bine zis, de soneria telefonului. Ca de obicei, mai iute de mână, am ajuns primul la telefon. O doamnă, cu voce destul de tânără, salută timidă și întreabă dacă a nimerit bine pentru o comandă pe NeaKaisă. Laura începuse să tropăie pe lângă telefon, făcându-mi semn să i-l predau. Pesemne credea că doamna e în căutare de vase pentru gătit și alte chestii utile prin bucătărie.

Ei bine, nu. Doamna ne sunase pentru că se apropia ziua soțului, își dorea să cumpere un cadou util și știa că nimic nu l-ar bucura mai tare decât o unealtă electrică nouă. Problema, dac o putem numi problemă, era că doamna nu avea idee ce anume și-ar dori soțul mai mult. Îmi imaginam că în telefon e Laura și sună să-i recomande cineva un cadou pentru mine și, pentru că știam că nici mie nu mi-ar plăcea să primesc ceva ce am deja sau ceva ce nu aș folosi niciodată, am început să o descos pe doamnă încercând să aflu ce îi place soțului să meșterească și cam ce scule deține.
Am reușit să aflu că viitorul sărbătorit se ocupă cu tâmplăria în timpul liber. Era un hobby, învățase să facă tot felul de scaunele și băncuțe și acum avea în lucru un set complet de mobilier de grădină din lemn, pe care plănuia sa îl dăruiască finilor. Am făcut un mini-inventar al uneltelor pe care trebuia să le dețină un tâmplar, în viziunea mea. Am reușit să aflu că are o mașinărie care se bagă în priză, arată ca un fel de mixer și are o pânză care tăie lemnul(asta era un fierăstrău vertical) și încă o mașină care da găuri și, dacă îi schimbă ceva pe acolo, poate să și înșurubeze cu ea(mașină de găurit și înșurubat, în caz că nu ați recunoscut-o).

Apoi mi-a venit ideea să întreb cum finisase omul scaunele pe care le făcuse până atunci și doamna mi-a spus că, dupa ce scaunul era gata, bărbatul ei se așeza undeva  și lua scaunul la frecat pe toate părțile cu un carton care avea o parte granulata, fix ca o pilă de unghii puțin mai aspră. In clipa aceea mi-a fost clar că meșterul ducea dorul unui șlefuitor, în lipsa căruia făcea febră musculară la mână, netezind lemnul cu șmirghel. I-am sugerat clientei să îi cumpere cadou un șlefuitor, m-a rugat să o ajut să îl aleagă pe cel mai bun pe care îl aveam pe site și i-am preluat comanda.

La nici o sătpămână după ne-a sunat să ne mulțumească. I-a oferit cadoul soțului la masa festivă în cinstea aniversării sale și a fost atât de încântat, că nu mult a lipsit să îi lase pe invitați la masă și să se retragă în atelier ca să facă proba noii jucării electrice.
Ce ne-ar putea face mai fericiți de atât? Ăștia sunt oamenii pentru care s-a născut NeaKaisă și nu ne vom da în lături niciodată de la a încerca să îi ajutăm să facă cele mai bune alegeri atât în materie de idei(cât ne lasă pe noi experiența), cât și în materie de scule electrice fără de care proiectele nu le-ar fi atât de reușite.