Cum a apărut și cum a devenit indispensabilă hârtia igienică

Încă de la începuturile timpului, oamenii au căutat metode inventive pentru a se curăța în urma vizitelor la toaletă. Cea mai comună soluție era să apuci orice îți pica în mână – nucă de cocos, zăpadă, iarbă, fân, mușchi, știuleți, lână de oaie. Mai târziu, după ce a fost inventat tiparul, s-au folosit ziare, reviste sau chiar pagini de carte. Grecii din Antichitate foloseau lut și piatră; romanii bureți și apă sărată, dar ideea unui produs comercial creat exclusiv pentru a te șterge la … fund? A apărut acum cca 150 ani în Statele Unite. În mai puțin de un secol, marketingul american a transformat ceva dispensabil în ceva indispensabil.

Cum a ajuns hârtia igienică de forma unui sul?

Primele produse inventate cu scopul ultim de a șterge zona inferioară a corpului erau din cânepă și erau ambalate în cutii similare cu cele Kleenex. Au apărut în 1857 fiind concepute de antreprenorul newyorkez Joseph Gayetty, care susține că șervețelele ajută la prevenirea hemoroizilor. Gayetty a fost atât de mândru de invenția sa, încât și-a printat numele pe fiecare șervețel. Dar succesul a fost limitat. Americanii erau deja obișnuiți cu a folosi paginile cataloagelor primite prin poștă pentru treburile murdare. Era destul de complicat să îi convingi să dea bani pentru ceva pe care îl puteau avea gratuit.

Hârtia igienică a făcut un pas mare înainte în 1890 când 2 frați, Clarence și E. Irvin Scott, au popularizat ideea de sul de hârtie igienică. Brandul Scott a avut un succes mai mare decât șervețelele farmaceutice ale lui Gayetty. Acest fapt s-a datorat creării unui lanț de distribuție către resturante și hoteluri. Dar mai era încă drum lung până la publicul larg, în primul rând pentru că americanul de rând era super rușinat de funcțiile corpului său. De fapt, frații Scott erau atât de rușinați de domeniul de activitate, încât nu și-au asumat inovația decât mai târziu, abia în anul 1902.

O asociere….rușinoasă

Nimeni nu voia să îi pronunțe numele la casele de marcat ale magazinelor, spune Dave Praeger autorul cărții Poop Culture: How America Is Shaped by Its Grossest National Product. Era atât de taboo că nici nu puteai vorbi despre produs. Până în 1930 producătorul german de hârtie igienică folosea în materialele publicitare motto-ul: Cere o rolă de Hanckle și nu va trebui să spui hârtie igienică!

Pe măsură ce a trecut timpul, hârtia igienică a devenit o găselniță specifică americanilor. Dar acceptarea la scară la largă a venit mult mai târziu, atunci când a fost impusă de un nou pas în evoluția civilizației. La sfârșitul secolului 19 au început să se construiască din ce în ce mai multe case cu vase wc în interior. Iar legăturile cu canalizarea centrală a devenit un subiect sensibil. Și aici a apărut nevoia de materiale peste care să poată fi trasă apa și care să nu dăuneze țevilor. În acest punct, știuleții, mușchii și chiar revistele nu mai erau o soluție.

Aproape imediat, reclame la hârtia igienică care promovau faptul că produsul este perfect pentru îngrijirea țevilor și că este recomandat atât de doctori, cât și de instalatori.

Puterea de a fi soft

La începutul anilor 1900, hârtia igienică era încă promovată ca fiind un produs medicinal. Dar în 1928, compania Hoberg Paper a încercat o altă abordare. La recomandarea agenției de publicitate cu care lucra, compania a creat un nou brand numit Charmin. I-au atașat un logo feminin întruchipând o femeie frumoasă. Ingeniozitatea campaniei a fost că, nișându-se cu ajutorul unor termeni precum feminitate și delicatețe, a putut evita să vorbească despre utilizarea efectivă a hârtiei igienice.

Brandul a fost un succes impresionant, iar tehnica a ajutat Charmin să crească, iar în 1932 să ajungă să promoveze pachete economice cu 4 suluri de hârtie. Câteva decenii mai târziu, logoul feminin a fost înlocuit cu bebeluși sau ursuleți de pluș, însă cu aceeași filosofie de promovare.

Până în 1970, America nu-și mai putea imagina viața fără hârtie igienică. În Decembrie 1973, în faimoasa emisiune Tonight Show, gazda Johnny Carson a făcut o glumă legată de rezervele de hârtie igienică în monologul de deschidere. Dar americanii nu au fost amuzați, ci au avut o reacție complet diferită – au dat fuga la cel mai apropiat supermarket și au cumpărat câtă hârtie igienică au putut.

În zilele noastre

În prezent, în Statele Unite se cheltuie peste 6 miliarde de dolari anual pentru hârtie igienică, mai mult decât orice altă națiune din lume. Se consumă aproximativ 57 de pătrățele de hârtie igienică pe zi și 23 kg pe an. Pare că nu se poate trăi fără, dar adevărul este că hârtia igienică a devenit o comoditate abia recent.
La nivel mondial apar din ce în ce mai multe alternative, cu valențe atât ecologice, cât și economice. În Japonia, vasul wc de tip Washlet care vine echipat cu bideu și uscător cu aer cald devine din ce în ce mai popular, însă și prețul este pe măsură.

Până când această tehnologie va fi adoptată la scară largă, vom continua să folosim vasele de toaletă pe care le cunoaștem, scurgerile în casă, și, implicit hârtia igienică.

Cauți un vas wc? Vezi oferta completă pe Neakaisa.ro

Sursa articol – MentalFloss.com